Ce rezolvă Iohannis cu referendumul? Marele risc al consultării populare convocate de președinte. ANALIZĂ

Spre deosebire de referendumurile privind modificarea Constituției sau demiterea președintelui țării, pentru cele consultative privind teme de interes național, așa cum este cel convocat de președintele Klaus Iohannis, legea 3/2000 privind referendumul nu prevede explicit faptul că rezultatele sale sunt obligatoriu de pus în aplicare de legiuitori.

Cu toate acestea, o decizie a Curții Constituționale din 2012 arată că Parlamentul sau Guvernul nu pot să emită legi și norme care să contravină voinței populare exprimate la un astfel de referendum, acest lucru încălcând Constituția României. Atunci, a fost invocat referendumul organizat de Traian Băsescu în 2009, unde peste 83% din cei prezenți la vot au cerut parlament unicameral și reducerea numărului parlamentarilor la 300. Rezultatul referendumului nu a fost pus până în prezent în aplicare, însă USL intenționa în 2012 să modifice legea alegerilor parlamentare și a celor locale, într-un sens care, printre alte efecte, ar fi dus la creșterea numărului de parlamentari, deci ar fi contrazis referendumul din 2009.

„Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluție legislativă care nu respectă voința exprimată de popor la referendumul consultativ menționat este în contradicție cu prevederile constituționale ale art.1, 2 și 61″, arată decizia 682 din 2012 a CCR.

Curtea a arătat că „referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului național din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranității naționale. (…) Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voința populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de față, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanții aleși ai poporului”.

Rezultatele referendumului, obligatorii. De ce nu s-au aplicat cele din 2007 și 2009: „A fost o măgărie”

Profesorul de drept Ioan Stanomir, doctor în drept constituțional, a explicat pentru Gândul că în ciuda faptului că rezultatul referendumului convocat de Klaus Iohannis nu este obligatoriu de aplicat direct, el reprezintă un „mandat imperativ”, iar legiuitorii nu au voie să dea legi „diametral opuse” voinței populare.

„Referendumul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, însă el este generator de efecte semnificative pe plan politic, fiind un fel de mandat imperativ pe care poporul l-ar da Parlamentului și Guvernului în momentul unui vot nefavorabil grațierii și modificării Codurilor Penale. Rezultatul trebuie pus în aplicare, dat fiind faptul că este voința poporului, dar tehnic în Constituție nu i se atribuie un caracter obligatoriu. Dar din punct de vedere politic și al deciziei Curții Constituționale, firesc ar fi să se ia în considerare efectele lui și Guvernul să se abțină de la legiferare prin ordonanță de urgență pe această temă, în acest mod. Să nu se legifereze împotrivă, să nu se încalce voința populară, să nu se ajungă la o soluție diametral opusă celei îmbrățișate de popor„, a explicat Ioan Stanomir, pentru Gândul.

Profesorul de drept constituțional Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului în perioada 2011-2012, explică același lucru: rezultatele unui referendum sunt obligatorii, indiferent de tipul referendumului. Faptul că în România acest lucru nu a fost respectat „a fost o măgărie”, consideră profesorul.

„Referendumul este facultativ, dar rezultatele sunt obligatorii, poporul s-a pronunțat, nu poți să-l aduci la urne fără să fie obligatoriu ceea ce spune. Da, au fost alte două cazuri când nu s-a aplicat. E altceva, a fost o măgărie. Efectele lor sunt obligatorii la toate, când l-ai făcut, rezultatul e obligatoriu. Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că indiferent cum este un referendum, rezultatele sunt obligatorii. Chiar dacă nu spune nicăieri în lege, se subînțelege că rezultatele sunt obligatorii. Nu poți să faci ceva împotriva acelui rezultat„, a explicat Gheorghe Iancu pentru Gândul.

Întrebat cum se iese din situația în care legiuitorii – Parlament sau Guvern, nu respectă pur și simplu rezultatul unui referendum, așa cum s-a întâmplat după consultările populare din 2009 sau din 2007, în nicio lege neexistând sancțiuni sau pârghii de control pentru această situație, Gheorghe Iancu arată că dacă ar fi existat voință politică, nu s-ar fi întâmplat acest lucru.

„În dreptul constituțional, nu sunt sancțiunile prevăzute în lege, nu sunt sancțiuni așa fățișe ca în dreptul penal. Dar aici, în acest caz, dacă nu s-ar aplica rezultatul, ar fi o infracțiune. Și în cazurile când nu s-a aplicat rezultatul referendumului, dacă într-adevăr se voia, se punea în aplicare. Dar Băsescu nu a vrut, acum țipă peste tot că acele două referendumuri ale sale nu s-au aplicat. De ce nu a luat nicio măsură? Pentru că erau tot ai lui, în acea perioadă„, spune Iancu, pentru Gândul.

De asemenea, judecătoarea Dana Gîrbovan, de la Curtea de Apel Cluj, președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, a arătat acest lucru într-o postare pe Facebook: „Conform unei hotărâri a CCR, chiar dacă referendumul este consultativ, rezultatul acestuia este obligatoriu”.

Marele risc care poate arunca în irelevanță referendumul: o întrebare vagă. „Și eu, și dumneata suntem de acord că suntem împotriva corupției”

În scrisoarea trimisă Parlamentului, în care anunță convocarea referendumului, președintele Klaus Iohannis spune că „intenționez să cer poporului să-și exprime, prin referendum, voința suverană cu privire la următoarea problemă de interes național: continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice„.

Deocamdată, formulările sale sunt foarte vagi, însă trebuie ținut cont că președintele nu a anunțat deocamdată ce va întreba propriu-zis la referendum.

De altfel, atât liderul PSD Liviu Dragnea, cât și premierul Sorin Grindeanu au început deja să marșeze în această direcție, creându-și un cal de bătaie prin luarea în derâdere a inițiativei președintelui Iohannis. „Și noi susținem lupta împotriva corupției. Nu avem nimic împotriva referendumului„, a declarat Liviu Dragnea, în timp ce Grindeanu a mers pe aceeași idee: „Pot să vă spun în nume personal că susțin un referendum, cum să nu susținem lupta împotriva corupției?„.

„Președintele a întors-o. Efectele unei întrebări vagi vor fi ori că nu vine lumea la vot, ori că votează toți cu da, pentru că și eu și dumneata suntem de acord că suntem împotriva corupției. Toți suntem împotrivă. Nu așa se pune problema. Aici se știe foarte bine, ce rost mai are referendumul? Problema este grațierea, nu e vorba de luptă împotriva corupției sau nu”, consideră pentru Gândul profesorul Gheorghe Iancu.

Problema picării în irelevanță a referendumului convocat de Klaus Iohannis este analizată și de judecătoarea Dana Gîrbovan: „Intenția Președintelui Klaus Iohannis de a face un referendum pentru continuarea luptei împotriva corupției și asigurarea integrității funcției publice relativizează legea și discreditează lupta anticorupție, deoarece face din ea dintr-un instrument de aplicare a legii, o armă în bătălia politică. Din punct de vedere juridic, lupta împotriva corupției trebuie să fie una ce ține strict de aplicarea legii. Cu alte cuvinte, există un cadru legislativ și instituții ce sunt dedicate luptei împotriva corupției. Să înțeleg că Președintele Iohannis dorește să întrebe poporul dacă vrea în continuare respectarea și păstrarea acestui cadru legislativ? Adică întrebăm poporul dacă legile mai trebuie respectate în România?(…) În anticiparea consecințelor referendumului, trebuie pornit de la premisa că rezultatul acestuia este incert. Ca atare, poporul poate răspunde la fel de bine DA sau NU. Pentru că dacă este cert că se va răspunde DA, ce rost are să cheltui din banii publici peste 20 de milioane de euro, cât s-au cheltuit în 2012, o sumă echivalentă cu bugetul anual alocat ÎCCJ? Iar în ipoteza unui răspuns NU, cum va armoniza Președintele voința poporului de suprimare a luptei împotriva corupției cu obligativitatea respectării legii?„.

„Bineînțeles că va depinde foarte mult de modul în care vor fi formulate aceste întrebări, de claritatea lor și de capacitatea acestor întrebări de a genera un interes real din partea cetățenilor. Sigur, vagul întrebării este o problemă reală. Vom vedea cum vor fi formulate întrebările și în acel moment le vom judeca. Orice întrebare cu un răspuns validat prin participarea populară capătă o altă greutate. Dacă cetățenii vor sprijini această politică, înseamnă că vor acorda un mandat președintelui să apere în continuare aceste valori”, explică pentru Gândul profesorul Ioan Stanomir.

Legat de interpretarea conform căreia validarea prin referendum a unei formulări vagi, de tipul „susțineți lupta împotriva corupției”, ar putea duce la împiedicarea Parlamentului să mai opereze orice fel de modificări la Codul Penal, privind corupția, Ioan Stanomir arată că nu este deloc așa: „Parlamentul nu poate fi împiedicat să legifereze în acest domeniu, este o interpretare abuzivă. Dar Parlamentul poate fi împiedicat să legifereze abuziv în acest domeniu, împotriva spiritului și literei Constituției”.

De ce nu vrea Iohannis să atingă problema grațierii la referendum? „Nu înțeleg nimic, nici Dragnea, nici Iohannis”

Președintele este cel care stabilește subiectul referendumului, fără vreo restricție (într-o versiune mai veche a legii 3/2000 privind organizarea referendumului exista o listă a problemelor care pot fi considerate de interes național, la articolul 12, care și-a încetat însă efectele juridice, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale), conform legii 3/2000.

Deși cele două proiecte de ordonanță de urgență promovate de ministerul Justiției, condus de Florin Iordache, stipulează grațierea unor pedepse pentru o serie de infracțiuni și modificarea Codurilor Penale, în așa fel încât infracțiuni precum abuzul în serviciu sau conflictul de interese sunt golite de sens, faptele de acest tip nemaiputând fi pedepsite practic, după cum au arătat procurorii șefi ai Parchetului General, DNA și DIICOT, președintele Klaus Iohannis a ales să nu atingă problema grațierii în tema propusă Parlamentului pentru referendum.

„E formularea care mi s-a părut cea mai potrivită„, a spus marți seară senin președintele Iohannis la Strasbourg, fără să ofere alte explicații. Anterior, el explicase că nu îi permite Constituția acest lucru – includerea grațierii ca subiect de consultare la referendum, făcând cel mai probabil referire la articolul 74 din Constituție, care însă nu se referă la referendum, ci la inițiativele legislative cetățenești, de tipul celei a Coaliției pentru Familie, care nu au voie să vizeze grațierea, amnistia sau probleme cu caracter fiscal sau internațional.

„Nu înțeleg nimic, nici Dragnea, nici Iohannis. E foarte complicat„, este de părere profesorul Gheorghe Iancu. Specialistul arată că în întreaga discuție creată de politicieni în jurul acestui referendum, sunt amestecate, voit sau nu, articole din Constituție și articole din legea referendumului, fără nicio legătură între ele.

„Nu are nicio legătură articolul 74 din Constituție cu articolul 73, cu legea referendumului. În articolul 73 sunt prevăzute grațierea și amnistia ca fiind măsuri care pot fi luate numai prin legi organice, adică pot fi reglementate și prin ordonanță de urgență. În articolul 74, e vorba de inițiativa populară, în care se constituie un grup de oameni care fac și dreg. Nu are nicio legătură una cu alta. Văd că se invocă aceste lucruri de către marii specialiști, ca Nicolicea. Referendumul ăla adevărat are sorginte în articolul 2 din Constituție, care zice că suveranitatea națională aparține poporului și se exercită prin referendum sau prin Parlament, prin organe reprezentative. Dar textul ăsta nu are corespondent în lege. Pentru că în momentul în care ai făcut referendum la inițiativa populară, nu aia din articolul 74, intrăm într-o altă chestie. Alte constituții nu prevăd așa ceva, doar California, Elveția și Franța. Noi nu avem o lege pentru așa ceva și atunci sigur că se confundă, poporul nu mai înțelege nimic. E o întreagă problemă aici și noi, constituționaliștii, am ridicat această problemă”, explică profesorul Gheorghe Iancu.